Structura celulara a bacteriilor,

Bine ați venit la Scribd!

Mărimi și forme[ modificare modificare sursă ] Bacteriile prezintă o mare varietate de forme și dimensiuni, iar forma este un criteriu important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta variind în funcție de vârstă și de factori ereditari specifici, uneori depinzând chiar și de mediul de cultură.

Celulele bacteriene măsoară aproximativ o zecime din lungimea unei celule eucariote și au o lungime de 0,5 până la 5  micrometri. Există și unele excepții, structura celulara a bacteriilor este cazul a două specii care sunt vizibile cu ochiul liber: Thiomargarita namibiensis are jumătate de milimetru în lungime, [56] iar Epulopiscium fishelsoni poate ajunge chiar la 0,7 mm.

Unele bacterii se aseamănă cu o virgulăfiind în acest caz vibrioni, iar altele prezintă formă spiralată sau elicoidală, asemănător formei literei S, având spire program de vierme sau regulate, fiind în acest caz spirili sau spirochete.

Mai pot avea formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără a prezenta diviziuni transversale.

1. Papillomavirus luette
2. Datorita dimensiunilor mici ale bacteriilor, organizarea interna a acestora a putut fi studiata recent cu ajutorul microscopului electronic, a microscopiei cu contrast de faza, a citogeneticei bacteriene si prin metode de biochimie celulara.
3. Asportazione del papilloma dell ugola
4. Mărimea bacteriilor este măsurată în nanometri și micrometri.
5. Medicamente parazite
6. Vaccin hpv japon
7. Structura celulei bacteriene

Există de asemenea pe lângă aceste forme principale de observație și forme specifice și anume speciile pedunculate și cele filamentoase neramificate, pseudoramificate și ramificate. Au fost descrise și câteva specii cu forme neobișnuite, precum sunt bacteriile stelate. Grupări și asocieri[ modificare modificare sursă ] Multe specii bacteriene trăiesc solitare, ca celule izolate, dar unele se structura celulara a bacteriilor în anumite formate specifice: speciile de Neisseria se asociază în diplococi în perecheStreptococcus formează lanțuri lungi, iar Staphylococcus se grupează sub formă de ciorchine de strugure.

Cocii formează tetrada și sarcina, care sunt grupări constituite din patru, respectiv opt bacterii. Tetrada se formează prin înmulțirea într-un singur plan, dar în două direcții, iar sarcina prin înmulțire în două planuri distincte.

Gruparea în palisadă este proprie bacililor și are loc atunci când aceștia sunt dispuși în paralel. Bacteriile se pot grupa chiar și în număr mari mare, formând structuri multicelulare, precum sunt filamentele alungite de Actinobacteriaagregatele de Myxobacteria și hifele complexe de Streptomyces.

De exemplu, în mediile sărace în aminoacizispeciile de Myxobacteria detectează prezența celulelor apropiate printr-un proces denumit detectare de cvorummigrează una către cealaltă și se agregă, formând structuri ce ating lungimi de  μm și care sunt alcătuite din aproximativ Biofilmele și asocierile mai mari pot măsura de la câțiva micrometri în grosime până la o jumătate de metru, și pot fi formate din mai multe specii bacteriene, protiste și arhee.

Bacteriile care viețuiesc în biofilme prezintă un aranjament complex al componentelor celulare și extracelulare, formând și structuri secundare, precum microcoloniile, care au rețele complexe de canale ce permit o mai bună difuzie a nutrienților. Bacteriile care conviețuiesc în biofilme sunt mult mai dificil de distrus, în comparație cu bacteriile izolate.

Bacteriile sunt organisme cu structură relativ simplă și cu dimensiuni reduse.

Încărcat de

Frecvent măsoară doar 0,5 μm, dar bacilii pot ajunge la o lungime de μm. Sunt organisme procarioteașadar pentru ele este caracteristică lipsa unui nucleu celular delimitat de o membrană, iar materialul genetic este distribuit sub forma unei structuri citoplasmatice nucleoidice.

Totuși, în citoplasmă se regăsesc plasmidemici molecule circulare de ADN care coexistă cu nucleoidul și care conțin gene ce pot fi transferate prin procesul de conjugare bacteriană.

Spațiul dintre membrana citoplasmatică și peretele celular este denumit spațiu periplasmic. Fiecare celulă bacteriană prezintă o membrană celularăcare este alcătuită majoritar din fosfolipide.

Această membrană delimitează conținutul celular și funcționează pe post de barieră, menținând în citoplasmă compușii esențiali ai metabolismului bacterian. Lipsa unor membrane interne de la nivelul celulelor bacteriene presupune faptul că aceste reacții, care includ chiar și procese de transport de electroniau loc de-a lungul membranei celulare, între citoplasmă și partea externă a celulei spațiul periplasmatic.

Majoritatea bacteriilor nu prezintă un nucleu delimitat de membrană, iar materialul genetic este reprezentat de un cromozom bacterian specific, de cele mai multe ori circular, alcătuit din ADNcare este localizat la nivel citoplasmatic sub forma unei structuri neregulate denumită nucleoid.

Ordinul Planctomycetes este o excepție, speciile conținând un nucleoid și diverse alte structuri citoplasmatice delimitate de membrane.